1. Tu, Doamne, ai fost făcut păcat și blestem;
Ca eu, să fiu a Ta neprihănire!
Ai plâns, în agonie... cu sudoare, de sânge;
Ca eu, să pot cânta, de bucurie!
/: Dragostea Ta... mă uimește! :/
E fără de margini!
2. Ai fost bătut, și străpuns; urât, ca un dușman;
Ca eu, să fiu făcut... un prieten, drag!
Ai fost rănit, ca eu, să fiu tămăduit...
Însetat, ca eu, să beau din apa vie!
/: Dragostea Ta, mă uimește! :/
E fără de margini!
R: Dragostea Ta, e ca o mare, în viața mea...
Val, după val, mă inundă!
Vina și povara mea, sunt pietre, aruncate în ea;
Inima, mi' e liberă... să' Ți cânte!
Dragostea Ta, mă uimește!
3. Pe când, eram rebel, de egoism robit...
Doamne, Tu, întâi... m' ai iubit!
Meritam, să plătesc, vina păcatului greu;
Dar viața, Tu, Ți' ai dat, chiar, pentru mine!
/: Dragostea Ta, mă uimește! :/
E fără de margini!